Yet more pictures

Ce faci când nu mai ai ce scrie pe blog? Poţi să pui poze, de exemplu, aşa cum fac eu acum. Însă, cum mi-e prea lene, n-o să mai pun şi comentarii. Zic doar atât: oraşul e Budapesta şi pozele sunt din diferite locuri din apropierea Dunării. O ultimă precizare, totuşi, problema nu e că n-am ce scrie, ci că aş avea prea multe de scris, însă nu scriu pentru că nu vreau ca blog-ul ăsta s-o ia pe arătură. Sau cel puţin nu înainte s-o iau eu pe arătură. )

De la muzeu

Un entry mai dezordonat, că în ultima vreme mi-a fost cam lene să scriu pe blog (şi nu numai să scriu, dar asta-i altă poveste ). În caz că se întreabă cineva ce-am mai făcut, am fost la muzeul ăsta (Museum of Fine Arts, denumirea originală o vedeţi în poză):Am văzut o mulţime de picturi, sculpturi şi alte lucruri frumoase pe acolo, dar n-aş putea să povestesc prea multe că nu mă pricep la “fine arts”. Şi nici poze n-am făcut, că nu ştiu dacă era voie. Mă rog, n-am rezistat şi tot am făcut o poză cu telefonul. Ăsta e “marble portrait of greek philosopher”. Da, ştiu că arată cam bizar, tocmai de asta am făcut poza (just another proof that philosophers are freaks ):

Bineînţeles că nu am apucat să vizitez tot ce era pe acolo, că muzeul e foarte mare, poate mai prind o zi în care e intrarea liberă [long live hungarian national holidays (pentru cine nu ştie ce-i pe 23 octombrie)]. Unde se vindeau cărţi poştale, carneţele şi alte chestii de astea am văzut un album sau carte (sau cum ar trebui să-i zic?) foarte fain cu poze din aceleaşi locuri din Budapesta în 2000 şi în 1900. Before asking, nu l-am luat, doar era tot un fel de piesă de muzeu, nu?

Cam atât cu week end-ul meu prelungit, heavy school stuff incoming. No worries yet, though.

O plimbare destul de lungă

Azi am fost cu două colege pe insula Margit (sau Margitsziget, whatever, with my awesome hungarian skills ) ). Bineînţeles că am făcut şi poze, că asta e şi ideea entry-ului, că n-am prea multe de povestit, decât că ne-am plimbat o mulţime şi la întoarcere abia stăteam să nu adorm în metrou. Nu ştiu cum de, când am ajuns în camera, cum am deschis calculatorul mi-a sărit toată oboseala şi sunt trează şi la ora asta. Some evil stuff involved, surely.

Cum se lucrează la unul din podurile către insulă, am fost pe jos de la staţia de metrou. E destul de fain să treci podul pe jos pentru că se văd şi Dunărea, şi oraşul. Aici am prins un vaporaş.

Aici e un monument de pe insulă. Nu stiu cum se cheamă şi nici nu ştiu exact ce reprezintă, aşa doar i-am făcut o poză.

Aici e o fântâna care mi-a plăcut mult. În poza asta se vede şi cum bătea soarele. Cred că ar ieşi şi ceva mai faină cu vreo câteva modificări, dar încă sunt n00b la capitolul ăsta.

Întreaga insulă e ca un parc foarte mare. Aşa că priveliştile cu alei şi multă verdeaţă sunt la ordinea zilei.

Nuferi galbeni. Somehow, nu reuşesc să depăşesc poza cu un nufăr pe care am făcut-o acum… hm… destul de mult timp.

La întoarcere. Am încercat să prind razele soarelui oglindindu-se în apă. Se vede şi o parte din pod. Cred că asta-i poza care mi-a ieşit cel mai bine.

Nice pictures

Pentru că am promis că voi pune şi câteva poze, dar mi-e cam lene acum, voi începe cu câteva chestii amuzante de care am dat pe la CEU. Cum ar fi:

Chestia asta era pe un lift. Sunt de acord cu observaţiile privitoare la timp şi nervi. Însă melcul ăla, cred că mai potrivit ar fi fost să pună mai mulţi melci înghesuiţi (da, cam asta e “atmosfera” prin lift). Cât despre calorii & stuff… nu prea mai am ce arde.

Harta asta e de la “welcoming afternoon”. N-aş putea să spun cum a fost, pentru că am fost acolo, m-am uitat prin jur şi am plecat. Şi cică m-am înscris în “clubul” românilor de pe acolo. “Cică” pentru că le-am lăsat adresa mea de email dar n-am primit nimic până acum. Big loss anyway, după cum am spus, chiar mi-e dor de nimic din România, încă. Deşi nu se vede din poza asta, am fost surprinsă să văd că sunt o mulţime de oameni din SUA. Încă e un mister pentru mine ce caută aici. Şi pentru ei de ce-i întreabă toată lumea de ce au venit la CEU.

Şi aici o regiune mai restrânsă a hărţii. Boldul pe care l-am înfipt eu e cu roz. Da, ştiu că-s mai multe, dar cum nu scriu nimic în ruseşte, cred că se înţelege care-i. Trebuia să-l pun puţin mai jos, dar dacă am văzut punctul lângă care scrie Iaşi, am zis că e bine şi aşa.

Şi da, voi pune şi câteva poze de prin oraş când am chef, dar cred că sunt suficiente cele două postări de azi plus cât am mai frecat menta pe net.

Un entry de vacanţă

Adică mai “light”, cu nişte poze pe care le-am făcut.

Nu mă dau în vânt după pozele de pe malul mării pentru că de obicei reuşesc să surprindă mai mult aglomeraţia de pe acolo. Şi  eu nu prea suport aglomeraţia de nici o culoare. Am pus totuşi poza care urmează din cauza unui eveniment mai… inedit. Hint: Nu ţineam neapărat să prind pescăruşul care se vede.

În schimb, mi s-a părut mai interesant un lac de prin împrejurimi. Poza următoare e preferata mea şi până mă autodepăşesc rămâne la loc de cinste pe desktop.

Cumva, mereu mi-a plăcut ideea de drum liber, gata să-l urmezi. Nu mă refer la sensul cel mai concret al expresiei, dar cred că se înţelege. Şi poza…

În sfârşit, un copac cam ciudat. Şi “efectele” de la coroanele celorlalţi copaci sunt cam ciudate. Să nu mai obosesc lumea şi cu o (posibilă) poveste despre poza asta.

Burning sky

De data asta m-am gândit să pun nişte poze pe care le-am făcut într-o dimineaţă (like foarte-foarte devreme, ceva de genul 5:30). Don’t ask.

Asta e preferata mea: norii uşor împrăştiaţi parcă trasează nişte linii transversale, iar cenuşiul închis, sumbru contrastează cu cerul auriu. La început mi s-a părut că antena din dreapta e cumva în plus, acum îmi dau seama că desprinde peisajul de atmosfera de vis care încearcă să se instaleze. Nu-mi vine să cred că vorbesc atât de… poetic azi.

Aici am vrut să prin şi o parte din ceea ce se vede în depărtare. Din păcate, priveliştea nu-i deloc spectaculoasă de unde am făcut eu poza. Mi s-au părut frumoase “petele” roşiatice de sus.

Aceeaşi privelişte ca în prima poză, cu mai puţin zoom şi dintr-un unghi uşor diferit. Mi se pare că aibia aici se observă atmosfera matinală.

Raindrops…

Câteva poze mai… plouate.

Mai întâi norii care mi-au adus aminte, într-un fel, de priveliştile sumbre din Disciples 2. Yeah, games freak right here…

Deşi nu tuna, nu fulgera, nu se întâmpla nimic ieşit din comun, nişte oameni… binevoitori s-au gândit să tragă clopotul la biserica în construcţie care se vede pe fundal. Aşadar, am avut parte de o atmosferă fooooarte plăcută. N-am să înţeleg niciodată conexiunea (cauzală sau de altă natură…) pe care respectivii o văd între clopote şi ploaie: îşi închipuie că atotputernicul se va îndura de sufletele lor şi nu va trimite un potop sau ceva de genul ăsta? Sau poate că n-au ce face şi tot pândesc ploaia/clopotul.

M-am gândit să prind şi câteva picături care se scurgeau pe balustradă. Rezultatul e poza de mai sus, îmi pare rău că n-am reuşit să prind ceva mai spectaculos.

Poze cu un Sony Cybershot DSC W120

Ca rezultat al mai multor provocări, am hotărât să-mi diversific şi eu blog-ul, din punct de vedere vizual, cel puţin. Aşa că o să mă laud cu un Sony Cybershot DSC W120 pe care l-am cumpărat acum vreo câteva luni. Pentru început voi pune câteva poze pe care le-am făcut prin Iaşi, în drum spre facultate, dacă tot mi-am luat ieri (aproape) toate bagajele de pe acolo.

Un urcuş care mi s-a părut destul de enervant la început, mai ales în zilele în care plecam mai târziu de acasă.

Asta e după ce am urcat, am dat şi puţin zoom. Bănuesc că toată lumea a văzut clădirea asta pe undeva…

Pentru că era primăvară am zis să prind şi nişte flori.

Şi un copac mai ciudat, nu ştiu ce specie o fi (nu că le-aş avea aşa de tare cu speciile).

Până acum sunt destul de mulţumită de cum merge, deşi nu m-am  obosit să testez toate subtilităţile. Dacă îmi ies cine ştie ce “capodopere”, o să le pun şi pe blog.