Poor stuff@Dragon Age

Am încercat şi eu, dacă pot spune aşa, nou apărutul character creator de la Dragon Age: Origins. De ce nu zic că l-am încercat de-a binelea? Pentru că nu e mare lucru de încercat. Dar să încep cu începutul…

Am încercat să trec peste intro, care nu m-a impresionat deloc, în special scenele care ar fi trebuit să contribuie la aspectul “gloomy” şi chipurile serios al jocului. Pe urmă, indiciile pe care le lasă despre story nu mi s-au părut cine ştie ce: evil powers unleashed şi misiunea de a reuni toate forţele binelui pentru teribila confruntare. Pentru un RPG, mai ales care se proclamă succesorul spiritual al lui Baldur’s Gate, mi-ar fi plăcut ceva uşor diferit de scenariile standard. Însă trecând peste toate astea…

Crearea personajului m-a dezamăgit. Nu păstrează mai nimic din complexitatea AD&D, iar înşiruirea de skill-uri mă duce cu gândul la hack’n’slash-uri sau MMO-uri, mai curând [big "bleah" here]. Şi opţiunile sunt puţine: human, elf sau dwarf şi fighter, mage sau thief. Probabil că mai sunt variaţii la clase, în funcţie de ce skill-uri alegi. Când ajungi la final nu poţi să nu exclami “Gata?!”. În 10 minute am epuizat toate posibilităţile. So much for character creation. Şi când mă gândesc câte persoanje am creat (fără să mă apuc de jucat cu toate) prin alte jocuri…

Am vrut să pun şi nişte poze cu “operele” mele, dar se pare că ol’ print screen nu merge. Încă un -1 de la mine. Şi încă un -10 pentru descrierea de pe site-ul oficial (şi mă gândesc dacă nu e prea puţin). Fără alte comentarii, behold:

From the makers of Mass Effect™, Star Wars®: Knights of the Old Republic™, and Baldur’s Gate™ comes an epic tale of violence, lust, and betrayal.

Am terminat The Witcher

Până la urmă jocul mi s-a părut ok. Nu extraordinar, nu revoluţionar, dar interesant şi funny pe alocuri. Cam tras de păr la sfârşit, că deh, n-aveam să omor the big evil guy pe care l-am urmărit de la început şi gata. Se mai adaugă suspans, surprize, complicaţii peste care se trece însă uşor. După capitolul 2, despre care vorbeam mai devreme, jocul a fost mult mai aerisit şi mai relaxant. Însă a fost mai puţin roleplay. În rest, ce să mai zic, au lăsat loc de sequel, că nu se putea altfel dar nu ştiu cât m-ar interesa un The Witcher 2. Întrebarea firească e “now what?”. Ce să mai joc, adică.

UPDATE: Wow, post-ul ăsta de 2 lei e post-ul meu cu numărul 100. Must congratulate myself for that.

Random stuff ’bout games

Momentan am chef să joc nişte jocuri mai… mindless, sau cum ar trebui să le zic? Ştiţi, jocurile alea, la care nu trebuie să stai să te gândeşti, ci să “omori” tastatura/mouse-ul… Cu toate astea, m-am (re)apucat de The Witcher care ar vrea să fie ceva mai… complex. Din anumite motive tinde să devină “mindless”, cum ar fi inventory-ul incredibil de enervant care îţi taie orice chef de alchemy/crafting/upgrading weapons, “mature content” de foarte proastă calitate (şi nu mă refer la “execuţii” spectaculoase sau captete care zboară) etc etc. Prima dată când am jucat The Witcher m-am lăsat de el la sfârşitul capitolului II datorită unei încurcături nasoale de questuri pe care nu ştiu dacă o mai puteam descâlci. Mă gândeam că acum va fi diferit. Think again. A trebuit să mă uit pe un walkthrough şi să reiau o salvare mai veche. În mod normal, la punctul ăsta îi mai dădeam o dată uninstall, dar pentru că n-am găsit altceva mai bun de jucat, am zis să-i mai dau o şansă. Acum sunt la capitolul III şi mă gândesc să-l şi termin, cine ştie… Dar nu despre Witcher voiam să scriu.

Ci despre jocurile de care ziceam că-s “mindless”. Mai sunt azi astfel de jocuri cu care să te distrezi şi să te ţină lângă calculator. Mă gândesc, de exemplu, la hack and slash-uri cum era Diablo II pe vremuri. Îmi mai plăcea şi Sacred, pe care nu l-am terminat niciodată. Acum chiar n-aş şti vreun hack and slash cat de cat ok… sau alt joc mai putin “hardcore”. Oh, well…

Câteva lucruri despre Might and Magic VII

Pentru că am vrut să joc un RPG fain ca pe vremuri m-am gândit să mă apuc (nici nu mai ştiu a câta oară) de preferatul meu all-time: Might and Magic VII. Deşi l-am început de atâtea ori nu-mi amintesc să-l fi adus până la sfârşit în varianta “evil”, aşa că tocmai asta m-am gândit să fac acum. Prima problemă care apare când e vorba de un joc de prin 1999 e cum merge pe XP. Simplu: instalezi, pui Mok’s patch et voila.

Am început cu Emerald Island, si cu monstri care de care mai amuzanti: dragonflies, şobolani, păianjeni, lilieci, şi, cel mai “periculos” Sal Sharktooh, care nu mi-a pus mari probleme, pentru că am sustras (as in, nu l-am luat pe cale paşnică ) wand-ul cu fireball de la Mister Malwick. N-am reuşit să omor dragonul (de asta luasem wand-ul in the first place) şi nici nu cred ca se poate. Ar fi si interesant, de la sobolani şi dragonflies să omori ditamai dragonul. După acest quest de început am “curăţat” castelul şi împrejurimile, m-am luptat cu troglytes şi copaci după care m-am apucat să caut comorile din mormintele bântuite ale dwarf-ilor. Nu ştiu de ce mai mereu am început cu questul ăsta, poate şi pentru că, după vizita deloc uşoară la început, nu mai ai probleme… erm financiare: poţi cumpăra ce spell-uri vrei, să-ţi antrenezi personajele în varii skill-uri etc.

Şi dacă tot am zis de persoanje, să spun şi ce party am ales si de ce l-am ales astfel:

1. Knight. Carne de tun si damage dealer. Dupa ce l-am facut master la sabie si are doua sabii face de departe cel mai mult damage. As fi putut sa aleg paladin, insa ultima data cand am jucat nu mi-a plăcut ca ajunge grandmaster la puţine skill-uri si nu e asa de puternic la melee. Avantajul ar fi fost insa ca aveam un healer de rezerva, cu expert la body magic era chiar ok. Altă variantă ar fi fost monk, care deşi îţi dă bătăi de cap la început, e destul de puternic pe urmă. Însă cum mie îmi place să umblu dupa armuri strălucitoare şi arme nemaiîntâlnite, pur şi simplu n-am putut să joc cu clasa asta mai mult de o dată.

2. Archer. Nu stiu daca e cea mai buna alegere, insa am vrut, pe de o parte sa am un grandmaster la arc, pe de alta sa am perception mare. Dezavantajul major fata de celelalte optiuni, ranger si thief e ca e varză la disarm trap, aşa că mi-am făcut o mulţime de nervi cu deschisul cutiilor, mai ales când îmi murea tot party-ul. Cu ranger am jucat o data pană la sfârsit şi am avut cam aceleaşi nemulţumiri ca la paladin: poate să facă multe, dar se specializează în puţine. De ce n-am ales, totuşi, thief? Probabil pentru că skill-ul stealing e absolut inutil în MM7.

3. Cleric. Pentru că e cel mai bun la heal şi poate să devină grandmaster la mai multe skill-uri decât druidul. În afară de asta, poate învăţa light sau dark magic, ceea ce e un avantaj enorm. Dezavantajul e că poate ajunge cel mult expert la alchimie, iar în MM7 alchimia e chiar faină: de la combinaţiile multicolore de potiuni la “puzzle”-urile pe care le ai de rezolvat ca să faci cea mai puternică poţiune. Nu m-am mai preocupat de alchimie tocmai pentru că am făcut asta în mai multe rânduri şi mă cam săturasem.

4. Sorcerer. Un must have pentru orice party, de fapt, cred că e singura clasă la care nu există nici un substitut acceptabil. La început este foarte vulnerabil şi spell-urile nu sunt cine ştie ce, devine însă din ce în ce mai puternic. Deja, când ajunge master la water şi air magic îţi uşurează muuuult jocul cu town portal, fly şi invisibility. Să mai zic şi de spell-urile de la light/dark magic?

Poate o să mai scriu câteva entry-uri cu chestii de prin Might and Magic 7 (like useful skills, cum se trece mai uşor de un dungeon, cum evoluează diferite clase etc) însă mă gândesc şi că nu se mai apucă nimeni să joace un joc de 10 ani, oh well. A, să nu uit să zic că am pus şi trei screenshot-uri pentru cei care vor să-şi facă o idee cum arată.

Fallout ending

Am terminat Fallout în trei zile. Şi în sesiune. Cool (şi mai cool dacă iau în considerare şi notele le care le-am luat până acum la examene , dar asta e altă poveste). Dacă menţionau “achievement-ul” ăsta la sfârşit, era şi mai fain. E drept că jocul este mai scurt decât Fallout 2, are mai puţine questuri secundare, limită de timp etc. Bine, chestia cu limita e enervantă, însă datorită patch-ului 1.1 n-am avut limită decât la questul cu water chip-ul… pe care oricum l-am terminat mai repede. 

Fallout este un clasic. Când a apărut, toate chestiile cu universul post apocaliptic, mutanţi, radiaţii, Nuka Cola, S.P.E.C.I.A.L. erau lucruri noi. Mie mi-a fost cam greu să trec peste grafica nu neapărat urâtă, dar cam stânjenitoare. Cam tot ce se cheamă gore şi animaţii folosite pentru momentul în care un boss sau altul îşi dă duhul au fost pur şi simplu extraordinare. Deşi am văzut şi în Fallout 3 capete zburând şi oameni pulverizaţi de plasma rifle, parcă în Fallout toate acestea erau mai inedite, chiar când mi-am văzut propriul personaj cuprins de flăcări fugind pe hartă şi prăbuşindu-se de la un critical hit de vreo 150 de hit points. Cred că până la urmă marea diferenţă o fac lupta şi atmosfera. În ceea ce priveşte lupta, turn based e mult mai tare decât real time. Iar atmosfera… cred că şi harta mai mică, oraşele puţine, locurile memorabile precum the Glow fac din Fallout un joc super. Iar impresia aceea de societate americană decăzută abia se simte sub presiunea supravieţuirii într-o lume dsitrusă. Aşa cred că am reuşit să-mi dau seama ce anume era neregulă la Fallout 3, vedeam ruinele Washington-ului, auzeam de personalităţi istorice importante, însă parcă nu era acelaşi lucru. Asta pentru că în primul Fallout toate acestea sunt mai mult sugerate, ideea supravieţuirii într-un mediu ostil, pusitetatea dezolantă sunt mai pronunţate. Şi pentru că, am avut ocazia să văd, încă o dată, cât de puţine lucruri noi aduce Fallout 3 (dacă ne referim strict la universul jocului, absolut nici unul). Iar mutanţii, pot să zic că mi-au făcut aceeaşi impresie ca Enclave troopers din Fallout 2 când am dat de prima patrulă prin deşert (întâlnire care, în mod evident, a fost fatală pentru persoanjul meu).

Ce nu mi-a plăcut? Numărul mare de bug-uri. Însă asta e o problemă pentru aproape orice joc. Şi nu mi-a mai plăcut că jocul e astfel făcut încât să nu-ţi permită să ajungi la level prea mare (exploits off). Din păcate, n-am reuşit să ajung decât până la level 13 (level 13, vault 13, coincidenţă?) aşa că nici vorbă de perk-ul Slayer. Dar a fost fain şi aşa, cu Super Sledge Hammer şi Power Armor. Mai rămâne să mai încerc altă dată unul din primele două jocuri ale seriei cu un personaj cu big weapons, să dezmembrez inamicii cu un minigun sau rocket launcher.

Întrebări despre Dungeon Lords?

Am văzut că a ajuns cineva la mine pe blog căutând “întrebări Dungeon Lords”. Nu ştiu ce întrebări avea, însă ceea ce pot spune e că e o tentativă de action-RPG foarte enervant şi foarte prost (dacă nu deloc) finisat (când mă gândesc că în ultimele preview-uri era comparat cu Gothic…). Am auzit pe unii şi alţii că au dat de zone pustii pe hartă, camere lipsite de decor şi personaje prin castele etc, însă eu n-am avut răbdare să ajung până acolo. Îmi aduc aminte că mă enerva că o dată cu clasa îţi alegeai automat şi rasa, deci dacă erai elf erai automat un soi de battlemage, dacă erai orc fighter şi aşa mai departe. Ştiu că eu alesesem elf şi m-a scos din sărite respawning-ul la infinit. Singura chestie mai interesantă care mi-a rămas în minte a fost un sistem interesat de lockpick/disarm, însă nu îmi mai aduc aminte exact în ce consta. În fine, eu zic că DL e un joc cu care nu merită să te oboseşti/enervezi.

UPDATE: Se pare că se caută mai multe informaţii despre Dungeon Lords decât m-aş fi aşteptat/decât ar merita jocul. Sau, având în vedere că în panoul de control scria “informati despre dungeon lords”, poate că sunt căutaţi oameni informaţi în legătură cu DL…

Fallout 1 revisited

Din seria ce nu se face înainte de examene…

M-am chinuit de ieri să instalez Fallout 2 şi n-am reuşit. Am respectat indicaţiile de pe No Mutants Allowed, dar tot apare eroarea aia idioată cu “Cannot find/load fonts.” Aşa că m-am gândit să văd dacă merge Fallout 1, mai ales că atunci când l-am jucat prima oară l-am lăsat după un quest destul de greu de la Brotherhood of Steel… Aşa că faţă de Fallout 2, pe care l-am terminat de două ori, mai bine mă apuc de Fallout 1 şi îl termin. De data asta mi-am făcut un personaj axat pe melee fighting care e vai de capul lui deocamdata, cu toate că are 10 la agility si 8 la endurance pentru ca armele pe care le-am găsit până acum sunt…rudimentare (un cuţit ruginit, o rangă şi o suliţă ) ). Probabil că e greu la început cu orice fel de personaj, dar şi când îmi aleg perk-ul Slayer… Şi încă mă mai gândesc cum ar putea să meargă Fallout 2 pe XP…

Storm of Zehir (2)

Nu, încă n-am termiant jocul. După cum bănuiam, merge destul de greu, dar nu pentru că n-are dialoguri şi story cine ştie ce, ci pentru că mi-a fost greu să pricep sistemul de trading, questuri secundare şi toate chestiile astea şi pentru că party-ul pe care l-am făcut e… să zicem, mai puţin reuşit. Şi pentru că m-am săturat să tot merg de aiurea pe hartă cu viteza melcului turbat (viteză cu care, de altfel, se încarcă şi jocul, which is quite painful la cei 2 Gb RAM ai mei…). Concluzii:

1. Ai nepărată nevoie de un rogue sau ranger cu inteligenţa destul de mare, altfel “plimbările” pe hartă devin adevărate sesiuni de înjurături, loading screens şi  reloading. Eu am rogue care mă scapă şi de traps şi descuie uşi, cutii etc, însă pentru că n-are survival se mişcă foarte greu prin păduri. Un ranger ar fi bun pentru că ar avea şi survival, însă cred că i-ar trebui vreo 14 la inteligenţă ca sa aibă toate skill-urile de care e nevoie pentru un parcurs cat de cat decent al hartii. Ceea ce i-ar scădea din abilităţile de luptă, ceea ce… se ştie ce implică.

2. Barbarians, frenezied bersekers şi tot ce ţine de “brute power” suck. Singurul lucru bun la berseker-ul meu era great cleave, dar nu merită. Un fighter ajunge pana la level 10 să aibă o mulţime de feat-uri utile (power attack, cleave, great cleave, combat expertise, weapon focus, weapon specialization etc etc) după care poţi să-i pui un prestige class ca lumea. Dacă e dwarf, dwarven defender rules. Alternativ, se poate încerca cu un monk, fără nici un prestige class, e una din cele mai puternice clase.

3. Red wizards sunt super tari la level mic. Nici nu credeam că după spell focus, greater spell focus şi specialization în evocation pot vedea fireball-uri sau isaac’s missile stroms aşa devastatoare. Păcat că la nivel mai mare, după cum am experimentat în MotB nu mai sunt aşa de puternici (nu vreţi să ştiţi cum e lupta finală cu  Safiya şi încă un red wizard…just a hint: a trebuit să iau jocul de la început, cu altă clasă, ca să văd cum se termină )

4. Favored soul cam sucks la level mic. Nici spell-uri n-are cine ştie ce şi-şi ia şi bătaie la greu. Nu cred că o să mai încerc clasa asta.

5. NPC-urile sunt ca vai de capul lor, n-am reuşit să găsesc nici unul decent. Singurul foarte tare mi s-a părut Septimund, păcat că nu e available decât pentru un quest. Însă de la questul ăla mă bate gândul să fac şi eu un cleric of Kelemvor/doomguide. Cred că e foarte tare în campania originală având în vedere că acolo ai de luptat la greu cu undead.

Mai multe concluzii după ce termin jocul. Dacă îl termin, that is .

Storm of Zehir (1)

Printre altele, m-am apucat de ultimul add-on la Neverwinter Nights 2, Storm of Zehir. Să precizez că am jucat NWN2 la greu şi pe celălalt add-on, Mask of the Betrayer îl consider una din cele mai bune apariţii în materie de RPG-uri? Storm of Zehir nu m-a atras foarte mult, pentru că e pentru NWN2 aşa cum e, pentru cei care-şi aduc aminte, Icewind Dale pentru Baldur’s Gate. Ce înseamnă asta? Mai puţine dialoguri, story mai slăbuţ şi mai multă acţiune. Usually, prefer story-ul şi dialogurile peste partea de luptă, mai ales dacă mă gândesc la dificultatea unor lupte de prin BG şi IWD.  Însă mi-a plăcut că am un party pe care pot să-l customizez cum vreau, cu prestige classes and stuff. Pentru personajul principal am renunţat la vechea mea slăbiciune (aka Red Wizard of Thay) deşi am şi-un wizard în party şi am ales favored soul, pentru că mi se pare o clsă foarte utilă: spellcaster bun, healer, nici în melee nu se descurcă rău şi charsima mare ajută în diverse conversaţii (singurul dezavantaj e scorul nu prea mare pe care il pot pune la intelligence si, deci, mai puţine skillpoints). Cea mai bună rasă pentru favored soul mi s-a părut aasimar (din cauza bonusurilor la wisdom şi charisma pentru că amândouă sunt importante). But enough with geeky AD&D stuff, o să mai postez pe măsură ce mai joc. E bine că în absenţa unui story mai challenging nu e aşa de addictive.

Replici din Fallout 3

Să începem cu sfârşitul. Cum recursul la intelect te scuteşte de un foc de armă.

Unde e sclipirea din aceasastă replică? Probabil la recursul la legitimitate. Acum mă întreb ce fel de legitimitate o fi recalmat transfugul din Vault 101. Cred că era vorba de legitimitate charismatică. I mean… cu aşa un preşedinte…

Şi uite de unde am învăţat eu despre entităţi abstracte…

Şi ca să nu fiu aşa necruţătoare cu jocul, hai să pun şi o glumă care mi s-a părut faină.

PS: Nu mai ştiu cum se făcea să apară imaginile în loc link-uri pe pagină. Merci Ştefan pentru indicaţiile cu privire la imagini.