Things to do

Dacă deja îmi fac o listă cu “things to do” când ajung acasă, înseamnă că aştept să ajung acasă? Not really, e mai curând o listă cu ce nu pot face aici. De fiecare dată când mă gândesc la chestiile astea, totuşi, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva era mai bine acasă. Şi, invariabil, răspunsul e “nu”, însă deja mă lungesc inutil. So there it goes:

• Get Risen. Şi Dragon Age (dacă apare până atunci). Şi Tropico 3 (de care am aflat azi). Şiiii… mai văd eu ce mai apare. A trecut ceva timp de când n-am mai jucat ceva ca lumea, aşa că aş putea încerca, for old times’ sake. Waste a lot of days playing. (Did I just say that? )
• Spend a whole night drinking, and laughing, and gossiping, and telling stories. Aş spune şi making fun of philosophy stuff, dar ştiu că n-are cum să se întâmple. (actually, I’m mostly dissapointed că nu pot să fac aici toate chestiile astea)
• Să dau muzica la maxim, ca la un party. Aş zice şi să dau un party, dar din nou, ar însemna să sper prea mult.
• Să-mi aduc aminte să iau o pernă decentă când vin înapoi. (da, asta pe care o am aici sux)
• Spend some time sorting things out. (încă nu-mi dau seama de ce n-aş putea face asta hic et nunc)

Probabil că ar mai fi una-alta, dar am destul timp să actualizez lista.

To go or not to go

Având în vedere că deja am început să mă crizez că nu ştiu nimic, că din ce bibliografii am pe la cursuri dacă am citit în total 5 lucrări, că profii vorbesc de background-ul pe care-l avem în filosofie (care la mine constă doar în faptul că oficial am studii de filosofie, asta ca să nu zic că lipseşte cu desăvârşire ) şi o să am o mulţime de muncă daaaar nici că m-aş mişca să închid calculatorul şi să mă apuc de citit, m-am gândit să mai scriu ceva despre facultate.

Mâine e ceremonia oficială pentru deschiderea anulului 2009-2010 la CEU, sau cum naiba s-o fi chemând. Da, şi? Unii dintre colegii mei sunt foarte entuziasmaţi să se ducă, de parcă ar fi nu stiu ce eveniment notabil. Chiar mai mult, vor să se ducă în ţinută “de gală”, de parcă ar ţine ei vreun speech sau ceva. N-ar fi aşa de greu să mă duc şi eu, având în vedere că începe de la 3, deci nu trebuie să mă trezesc dimineaţă (dacă era de la 9, de exemplu, sigur nu mă duceam). Pe de altă parte, îmi închipui în ce constă o ceremonie de asta: o mulţime de discursuri plictisitoare, tons of bullshit de genul felicitări ca aţi venit aici, facultatea cea mai x şi cea mai y etc etc. Ar fi interesant totuşi să văd dacă sunt texte de astea, cum am auzit prin România, sau uşor diferite. Şi mi se pare amuzant să zici că te duci să-l auzi pe noul rector (al cărui nume nici nu l-am reţinut, chiar dacă apare de fiecare dată pe prima pagină pe site-ul facultăţii ). Însă cel mai important motiv pentru care nu m-aş duce e să menţin “tradiţia” de a nu mă fi dus la nici o ceremonie de deschidere.

Când eram la Iaşi în anul 1, data de 1 octombrie (când începea oficial şcoala) a picat într-o duminică şi nu mi-am închipuit că vor pune deschiderea duminică. Aşa că am ratat prima ceremonie din viaţa mea de student. În anul 2 era mare vâlvă că vine Băse la “cea mai bună universitate din România” şi dacă festivitatea începea la 10, trebuia să fii în sală pe la 8:30 să prinzi loc sau ceva de felul ăsta. Adică să vin cu o oră jumătate înainte, plus vreo 40 de minute pe drum? Sigur. Aşa că am decis că e mult mai interesant să stau acasă şi să dorm. În anul 3 deja aveam experienţă, aşa că nici atunci nu m-am dus. Mă gândesc acum, n-ar fi păcat să stric tradiţia asta, chiar dacă sunt în altă instituţie?

The n00bish button

M-am gândit să-mi iau şi eu un mouse mai cool pentru laptop: cinci butoane (nici nu ştiu la ce-mi folosesc toate, but anyway), wireless, fără baterie şi… buton pentru dublu click. Butonul e ceva în genul imaginii (sursa) de mai jos (nu, ăsta nu-i mouse-ul meu şi oricum mi-e lene să-i fac poză):

Ok, nu vreau să fiu rea, încă îmi aduc aminte cât de greu m-am obişnuit eu prima dată să dau dublu click, singura operaţiune care mi s-a părut mai grea a fost drag’n'drop. Dar mă întreb, dacă aveam pe atunci un mouse de ăsta mai ştiam să dau dublu click? Probabil că da, după Diablo 2, Sacred & co.  În consecinţă, butonul cu 2X mi se pare just another useless feature.

De ce e nasol să faci o facultate de 3 ani?

Pentru că s-ar putea să dai foarte devreme de nişte frustrări precum cele de mai jos:

1.Painful questions.

Dacă în timpul facultăţii eşti întrebat ce faci după, după ce termini facultatea eşti întrebat ce faci, dacă lucrezi adică. Şi când spui că îţi continui studiile poţi primi răspunsuri simpatice de genul “Aaa, n-ai găsit de lucru?” Funny haha, dar ratează un aspect nesemnificativ, ce-i drept: nici n-am căutat. Ok, ca să recunosc, mă sperie ideea de a căuta de lucru.

2. Exemple pozitive.

X a terminat facultatea şi acum lucrează nuştiuunde şi ia salariu de nuştiucât. Ok, bravo lui, doar că eu nu vreau să fac ce face X, cred că e dreptul meu să sper să fac ceva onorabil, care să-mi placă şi care să nu-mi calce în picioare toate aşteptările. Dream on, I know.

3. Useful hints.

Cam ar fi cazul ca planurile tale să se îndrepte şi în alte direcţii, ca tot omu’, că doar n-ai să studiezi mereu… etc. Sau NU. Sunt puţine lucruri care mă sperie mai tare decât “viaţa de zi cu zi” pe care o duce “tot omu’”. Mai ales când vezi foşti tovaraşi de luptă convertindu-se.

PS: Dacă vă aşteptaţi la alte frustrări mai… academice, bad luck, abia am reuşit să le uit.

Am terminat The Witcher

Până la urmă jocul mi s-a părut ok. Nu extraordinar, nu revoluţionar, dar interesant şi funny pe alocuri. Cam tras de păr la sfârşit, că deh, n-aveam să omor the big evil guy pe care l-am urmărit de la început şi gata. Se mai adaugă suspans, surprize, complicaţii peste care se trece însă uşor. După capitolul 2, despre care vorbeam mai devreme, jocul a fost mult mai aerisit şi mai relaxant. Însă a fost mai puţin roleplay. În rest, ce să mai zic, au lăsat loc de sequel, că nu se putea altfel dar nu ştiu cât m-ar interesa un The Witcher 2. Întrebarea firească e “now what?”. Ce să mai joc, adică.

UPDATE: Wow, post-ul ăsta de 2 lei e post-ul meu cu numărul 100. Must congratulate myself for that.

Random stuff ’bout games

Momentan am chef să joc nişte jocuri mai… mindless, sau cum ar trebui să le zic? Ştiţi, jocurile alea, la care nu trebuie să stai să te gândeşti, ci să “omori” tastatura/mouse-ul… Cu toate astea, m-am (re)apucat de The Witcher care ar vrea să fie ceva mai… complex. Din anumite motive tinde să devină “mindless”, cum ar fi inventory-ul incredibil de enervant care îţi taie orice chef de alchemy/crafting/upgrading weapons, “mature content” de foarte proastă calitate (şi nu mă refer la “execuţii” spectaculoase sau captete care zboară) etc etc. Prima dată când am jucat The Witcher m-am lăsat de el la sfârşitul capitolului II datorită unei încurcături nasoale de questuri pe care nu ştiu dacă o mai puteam descâlci. Mă gândeam că acum va fi diferit. Think again. A trebuit să mă uit pe un walkthrough şi să reiau o salvare mai veche. În mod normal, la punctul ăsta îi mai dădeam o dată uninstall, dar pentru că n-am găsit altceva mai bun de jucat, am zis să-i mai dau o şansă. Acum sunt la capitolul III şi mă gândesc să-l şi termin, cine ştie… Dar nu despre Witcher voiam să scriu.

Ci despre jocurile de care ziceam că-s “mindless”. Mai sunt azi astfel de jocuri cu care să te distrezi şi să te ţină lângă calculator. Mă gândesc, de exemplu, la hack and slash-uri cum era Diablo II pe vremuri. Îmi mai plăcea şi Sacred, pe care nu l-am terminat niciodată. Acum chiar n-aş şti vreun hack and slash cat de cat ok… sau alt joc mai putin “hardcore”. Oh, well…

Transfer… whatever

Am şi eu o… mică nelămurire. La ce dracu’ folosesc stick-urile de 8 GB? Să explic şi motivul indignării mele. Am încercat să pun pe un stick nişte fişiere de 6 GB şi de 7 şi ceva şi n-a mers nici unul, tot îmi dă mesajul ăla idiot că nu e suficient spaţiu pe stick, deşi la proprietăţi îmi arată 7.50 liberi. L-am şi formatat şi nici o schimbare. Sau o fi ceva neregulă cu stick-ul? Oh well, ce posibilităţi mai sunt să transfer nişte date de pe o râşniţă pe laptop-ul meu, în afară de old winrar care ar sta vreo jumătate de zi să facă două arhive care să încapă pe dvd-uri?

UPDATE [Thanks, Stefan]: Pentru cine nu poate copia fişiere mai mari pe stick-uri, soluţia e format în NTFS file system. În Windows XP nu se poate face acest lucru standard, eu am găsit nişte indicaţii foarte bune aici.

Raindrops…

Câteva poze mai… plouate.

Mai întâi norii care mi-au adus aminte, într-un fel, de priveliştile sumbre din Disciples 2. Yeah, games freak right here…

Deşi nu tuna, nu fulgera, nu se întâmpla nimic ieşit din comun, nişte oameni… binevoitori s-au gândit să tragă clopotul la biserica în construcţie care se vede pe fundal. Aşadar, am avut parte de o atmosferă fooooarte plăcută. N-am să înţeleg niciodată conexiunea (cauzală sau de altă natură…) pe care respectivii o văd între clopote şi ploaie: îşi închipuie că atotputernicul se va îndura de sufletele lor şi nu va trimite un potop sau ceva de genul ăsta? Sau poate că n-au ce face şi tot pândesc ploaia/clopotul.

M-am gândit să prind şi câteva picături care se scurgeau pe balustradă. Rezultatul e poza de mai sus, îmi pare rău că n-am reuşit să prind ceva mai spectaculos.

Sunt licenţiată!

Ieri am încheiat şi ultimul, poate cel mai important, “eveniment” din facultate: susţinerea licenţei. De acum pot să zic că sunt licenţiată în filosofie şi mi se pare că sună foarte fain. Şi deocamdată chiar nu vreau să aud poveşti de genul că de fapt sună mai bine “licenţiat în blah-blah-blah & whatever etc” (aka nume noi si pompoase pentru aceleasi profiluri expirate), pentru mine sună mult mai bine “filosofie”. Dar văd că deja o dau în chestii relativiste.

Bineînţeles, mai importante decât titlul propriu-zis sunt lucrurile pe care le-am învăţat în decursul perioadei în care m-am ocupat cu filosofia. Şi de asta spuneam că licenţa e sau, mă rog, ar trebui să fie, cea mai importantă etapă. În ceea ce mă priveşte, cred că cele mai multe lucruri le-am învăţat în timpul cât am lucrat la licenţă: să am o grilă de lecturi, să analizez felurite argumente, să adun ideile care mă interesează şi să încep să scriu, să-mi susţin propriile idei şi să realizez o lucrare unitară de un număr destul de mare de pagini. Pe de altă parte, toată chestia cu susţinerea şi notarea şi mai ales cum se fac/coordonează de obicei licenţele explică cel puţin o parte din calităţile “remarcabile” ale absolvenţilor de facultăţi care ar trebui să te înveţe cât de cât să scrii ca lumea şi să ştii să argumentezi în favoarea unor idei. Şi pentru că n-am chef să spun o poveste întreagă o să zic ce mi s-a părut aiurea şi ce mi s-a părut ok.

Să încep cu părţile nasoale:

- faptul că o lucrare la care am muncit aproape un an (sau mă rog, jumătate de an dacă ar fi să condensez timpul efectiv cât m-am ocupat intensiv de ea) este evaluată, după o prezentare si răsfoire de 10 minute

- senzaţia constantă că vorbeşti la pereţi şi că ai putea să spui orice prostie că nu te ascultă/înţelege nimeni decât, poate, coordonatorul

- că aproape toate întrebările pe care le-am primit ar putea concura pentru titlul la “cea mai pe lângă întrebare”

- că cea mai mică notă a fost 8 şi ceva, come on, înseamnă că am fost un an genial

- că a trebuit să stau vreo jumătate de zi în picioare pe holurile în care deja pot să zic că mă simt ca acasă. Nu puteam să mă aşez pe scări sau prin alte locuri “clasice” că na, mă îmbracasem elegant şi nu “dădea bine”.

Şi părţile faine:

- că a fost mult mai ok decât la examene. I mean, e ca şi cum ai da un examen la care îţi alegi tu şi tema şi disciplina. Cool.

- că, deşi s-au pus note foarte mari, s-a făcut un fel de departajare

- cum mi-a luat coordonatorul apărarea şi câteva lucruri pe care le-a spus

- că am terminat facultatea

La cel din urmă punct m-aş mai gândi probabil dacă n-aş şti că mă mai aşteaptă destui ani de şcoală şi că încă nu mă gândesc la “piaţa muncii”. Şi o chestie amuzantă a fost că ne-au întrebat nişte studenţi care nu ştiu ce treabă aveau pe acolo dacă avem examen în sala lângă care aşteptam. Eu le-am spus că avem licenţa şi se uitau cam ciudat la noi, cu un fel de respect si/sau uimire. Ar trebui să spun şi despre ce am scris în lucrare? I guess not.

Don’t try this at home (2)

Mai precis, în timpul sesiunii. Nu e tocmai înţelept să te duci să erm… studiezi la bibliotecă şi să ajungi prin împrejurimi.

PS: Să vedem cine se prinde ce înseamnă în acest caz ”împrejurimi”.