Singura şansă reală

Post inspirat de un comentariu plin de substanţă, primul de aici. Având în vedere că (încă) n-am scris nimic la descrierea blogului mă gândeam ce-ar fi să scriu şi eu ceva de genul “băsescu e singura şansă reală pentru românia de azi.” Da, stiu că am “uitat” să pun nişte majuscule.  Să mai zic şi ce tag-uri noi să pun? Neah, deja “motto-ul” atrage prea mulţi vizitatori.

Aş vrea ca blogul ăsta să fie mai…

… ordonat. Ok, nici să fie super-structurat, cu toate la locul lor, cu nici un post mai “pe lângă”, dar nici haos total (cum e acum, that is).

… uşor de citit. Sunt conştientă că entry-urile pe care le scriu sunt ori prea lungi şi neinteresante pentru average users, ori chestii despre care poţi să te gândeşti “de ce naiba aş citi eu asta?” M-am gândit eu la unele schimbări, imagini&stuff, dar cred că se poate şi mai bine.

… des actualizat. Pentru asta ştiu foarte bine cauzele: lene şi lipsă de subiecte. Nu şi soluţiile, totuşi.

… legat de realitate. Asta ca să nu zic că acum e rupt de realitate. Şi aici e cam greu cu soluţiile, pentru că, din punctul ăsta de vedere, seamănă cu mine. Oh, well…

Şi, în final, de ce-am scris toate astea. Bineînţeles, ca să mă mobilizez şi să fac îmbunătăţiri. Riiiiiigh. Feel free to add more suggestions.

Am împlinit 1 an!

În blogosferă. Pe WordPress, de fapt. Adică blog-ul ăsta a împlinit un an, că-n blogosfera am mai avut câteva “exemplare”, dintre care cel mai notabil a fost pagina de Yahoo 360 (de care cred că-şi aduc aminte doi oameni care mai citesc ce scriu pe aici). De altfel, pagina respectivă cred că deţine şi recordul de longevitate, vreo doi ani şi ceva, numai că nu postam la fel de des ca acum (nu că acum m-aş omorî cu postatul). Am şters blog-ul respectiv cu mult înainte să se închidă 360 pentru că (ce surpriză, nu?) scriam numai prostii pe acolo. Dar pentru că nu voiam să scriu despre blog-ul meu de pe 360 (deşi nici asta n-ar fi o idee rea: cum ar arăta un blog despre un vechi blog?), ci să “sărbătoresc” anul pe care l-a împlinit blog-ul ăsta, să trec la subiect.

Cu bune, cu rele, cu modificări din mers şi alte schimbări ce vor să vină, cam ăsta e blog-ul meu. Nu ştiu ce noutăţi voi mai avea în plan, cu excepţia unei categorii care va apărea destul de curând, dar cred că vor mai fi câteva. Şi-acum să arunc o privire la statistici. Cele mai bune [asta însemnând cele mai citite, cam ciudată formularea din dashboard (că "panou de control" mă enervează)] 5 articole  sunt, Welcome to my blog, Wee, i-am găsit lucrare de licenţă…, Gaudeamus igitur, Despre cărţi şi recenzii şi Logica trebuie să-şi poarte singură de grijă. Asta ce înseamnă? Mai întâi, că oamenii care ajung pe aici sunt curioşi să vadă o pagină în care se scrie ceva despre blog, autor etc. Asta înseamnă şi că ar trebui să fac şi pagina aia… “About me” că a trecut deja un an.  Nu mă gândeam totuşi că un entry scris “de panaramă” o să atragă atâţia vizitatori, da, mă refer la ăla cu “ofertele” pentru lucrări de licenţă. Se pare că oamenii nu iau de bună chestia cu… achiziţionatul ci pe aia cu pomana. Se pare şi că sunt destui vizitatori interesaţi de traducerea expresiei “gaudeamus igitur” din latină şi de festivităţi. Nu pot să spun însă că sunt prea încântată că entry-ul în care îmi spun şi eu oful (sau of-ul? ) a prins podiumul. Pe urmă văd că se mai caută apariţii editoriale şi ştiri despre situaţia logicii în programa şcolară. Interesant mi se pare şi că nici unul din entry-urile despre jocuri n-a intrat în top 5. E drept, pe 6 e articolul despre Bioshock, şi nici nu mă miră că ăsta e primul dintre ce am mai scris despre jocuri.

La categoria “Best referrals”, adică “special thanks”, adică tre’ să fac cinste, se află: Calculemus!, Aristocle, Ganryu (care a “binevoit” să-şi steargă blog-ul aşa că n-am ce link să dau ), the Mad Hatter şi Devland.  Thanks everyone! Bineînţeles că s-a mai strecurat pe acolo şi un “wordpress dashboard”, dar cum noţiune asta e cam… fuzzy, n-am “nominalizat-o”.

La secţiunea “ce se mai caută şi se găseşte şi la mine” ar fi de menţionat: funny quiz/fun quiz, jocuri proaste, dungeon lords (de fapt, DL e singurul joc prost-prost despre care am scris), gaudeamus igitur (dupa cum spuneam mai devreme), lucrare/lucrări de licenţă (ok, astea nu se găsesc la mine pe blog, ar fi vrut cei care căutau).

În sfârşit, urmărind parcursul blog-ului meu din august anul trecut, a mai urcat, a mai coborât, a tot urcat în ultima vreme cu maximul în iunie, de…666 de vizitatori. Ăsta e singurul număr pe care-l trec aici, că era prea cool să nu-l menţionez. Nota bene că în iunie am avut şi sesiune, şi licenţă, şi alte porcării, dar se pare că blog-ul a dus-o mai bine decât mine. Luna asta o duce mai rău şi nici nu e de mirare, având în vedere “activitatea” de pe aici şi de prin partea de blogosferă pe care o citesc eu.

Acestea fiind spuse, mi-a mai ieşit un post kilometric (high time, too ), aşa că o să las poveştile despre experienţele mele ca blogger pentru un alt post.

Un comentariu ciudat

Astăzi am văzut că aveam un comentariu la “Spam” care aştepta să fie moderat. Având în vedere că primesc destule spam-uri, nu mă aşteptam la ceva diferit, but still. Comentariul, care ar fi trebuit să apară la post-ul anterior, arată cam aşa:

Scandalul în artã este un concept la fel de important ca auctorialitatea, originalitatea sau canonul estetic. Mai precis este un produs direct al artei europene. Acuzaþiile de blasfemie sau de derapaj estetic au punctat aproape toate momentele artei post-renascentiste. Douã sînt marile direcþii dupã care se produc disputele: în jurul unor criterii interioare artei sau în funcþie de criterii exterioare ei, de obicei etice. Ambele direcþii sînt doi fermenþi decisivi în devenirea artei ºi, dupã pãrerea mea, reprezintã douã funcþii absolut esenþiale într-o societate deschisã ºi laicã.

Ce mi se pare ciudat? Nu are decât un link (la autor şi nu în comentariu) şi nu are nici o legătură (sau cel puţin eu nu văd nici una) cu ceea ce postasem eu. Şi totuşi, trimite către alt blog şi pare să fie semnat cu un nume real. N-aş spune totuşi că adresa de email e reală. Şi tot mă întreb what’s the catch? La numărul impresionant de vizitatori pe care-l are, blog-ul meu nu mi se pare a fi locul cel mai bun pentru a-ţi face reclamă…

Random keywords…

Cineva a ajuns la mine pe blog căutând, mai mult sau mai puţin, un referat pentru facultate care să conţină argumente în favoarea creaţionismului. Sau cel puţin aşa am înţeles eu din keywords. Partea funny este că… nu există astfel de argumente. I challenge you to say otherwise.

Tot din seria “cum ajunge lumea la mine pe blog” am mai văzut câteva căutari de gen “lucrare de licenta”. Se pare că încă se mai caută “oferte”, cât mai avantajoase dacă se poate.

New Widget

Din seria “ce modificări mai fac pe sidebar” m-am gândit şi eu să adaug Live Traffic Feed. Just to see how it works, mai ales la numarul “impresionant” de vizitatori care se uită pe blog-ul meu…

Google, cărţi şi superlative…

Cineva a ajuns la mine pe blog căutând “cea mai interesantă şi importantă carte”. Căutând pe google, adică, pentru că n-ar avea nici un motiv să creadă că eu aş deţine cartea respectivă. Înşiruirea de cuvinte mi se pare destul de ciudată. Şi mai ciudat, însă, mi se pare că a condus la blogul meu. Răspunsul meu la o astfel de căutare ar fi dezamăgitor: cea mai interesantă şi importantă carte nu există! Şi asta vorbind chiar şi în termeni cât se poate de relativi de gen “cea mai importantă carte pentru mine”. Bineînţeles, s-ar gândi unii, pentru mine ar trebui să fie o carte de filosofie şi poate că n-ar greşi prea mult dacă ar lua în considerare preferinţele. Ar greşi, în schimb, la partea cu “cea mai…”. Nu cred în concepte precum “cea mai importantă carte”, “cel mai important autor” etc şi nu cred în cuvintele mari în general. Dacă le folosesc pe undeva, e vorba doar de ironie. Probabil din acelaşi motiv a ajuns astăzi altcineva la mine pe blog căutând “marii filosofi”… Aceasta din urmă fiind una din expresiile mele preferate…

Blog Readability Test

Am zis să văd şi eu cât de “citibil” este blog-ul meu şi iată ce am aflat:

I’m afraid that’s rather…impossible, având în vedere că eu sunt undergraduate. ) Sau poate că asta o fi altă modalitate de a spune că e ininteligibil. Parcă a doua variantă e mai plauzibilă.