Revista de Filosofie Analitică 3.1

Via Calculemus! am aflat că RfA a ajuns la numărul 3.1. Deocamdată am apucat doar să mă uit puţin pe ce conţine, cu excepţia unui singur articol, pe care-l ştiam dinainte. Nu ştiu, totuşi, dacă ar trebui să spun mai multe despre asta, pentru cei care nu şi-au dat seama despre ce-i vorba. La publicaţii şi evenimente, pe de o parte m-am bucurat să văd că s-au mai scris/tradus lucrări pe teme de filosofie analitică, pe de alta, am observat că nu a fost consemnat nici un eveniment. Ar mai fi consideraţiile pe marginea istoriei filosofiei şi a unor filosofi precum Hegel sau Derrida din interviul cu Graham Priest, care nu sunt tocmai pe placul meu, aşa că nici de astea nu mai zic nimic.  :)

“Hommo” cogitans şi contribuţiile sale excepţionale…

Acum vreo câteva zile am dat peste articolul ăsta. Povestea nu mi s-a părut surprinzătoare: un caz de plagiat, o editură obscură, presupusele merite ale autorului etc. Pe scurt, este vorba de cartea “Toleranţa în filosofia lockeeană” semnată Ştefan Nemecsek în paginile căreia se regăseşte în întregime conţinutul unei lucrări de licenţă susţinute de altcineva la Universitatea “Babeş-Bolyai” în 2004. Singurul lucru ciudat e că o personalitate atât de “multilateral dezvoltată” (după cum se va vedea în continuare…) a găsit de cuviinţă să plagieze tocmai o lucrare de licenţă.

Via Mad Hatter am aflat de existenţa unui articol elogios la adresa aceleaşi personalităţi culturale marcante:

“Filologul, filosoful şi psihologul vulcănean de certă valoare, Ştefan NEMECSEK…”

Câteva rânduri mai jos aflăm că nu este numai filolog, filosof şi psiholog, ci şi jurnalist şi inginer. Un veritabil om universal.

Mai departe, urmărind aprecierile pe marginea lucrărilor de filosofie şi trecând peste temele eterne şi actuale şi stilul “catchy” al autorului  aflu că…

“Cel mai incitant capitol din „Controverse…”, este dedicat fenomenologiei şi hermeneuticii la Husserl şi Hiedegger, unde Ştefan Nemecsek este  semioticianul invederat  de analistul operei lui K.R. Popper. „Controverse filosofice” este o contribuţie excepţională în filosofia românească, o sinteză lucidă a  religiilor şi filosofiei pe itinerariile istoriei umanităţii, a lui Hommo Cogitans, a Fiinţei ce răsare  ciclic, din propriile-i amurguri… “

Despre cea de-a doua propoziţie îmi permit să nu spun nimic, pentru că merită să fie savurată în toată splendoarea ei de către orice homo (sic!) cogitans. În legătură cu prima, totuşi, oricine a răsfoit o carte de istoria filosofiei, cred că ar avea unele nedumeriri. Ce treabă are fenomenologia cu semiotica şi cu opera lui Popper? Probabil că e vorba de altă “sinteză lucidă”… Mai mult, numele lui Heidegger arată cam ciudat, nu? Bine-bine, caut eu nod în papură şi nu e decât un typo. Ok, dar nu ştiu totuşi nu ştiu de ce acelaşi “typo” se regăseşte şi câteva rânduri mai jos…

Poate că amprenta formativă transpare mai ales din şcolile marilor  germani  şi austrieci ( Nietszche, Jung, Freud, Hiedegger, Popper, etc.) – ai secolului XX.

Pe lângă “Hiedegger” mai dăm aici de altă personalitate de care eu n-am auzit: “Nietszche”. Sau “Nietzche”, cum era scris mai sus? M-am gândit că de Nietzsche nu putea fi vorba, de vreme ce a scris până în 1888 şi murit în 1900, iar în propoziţia respectivă se vorbeşte de marii gânditori ai secolului al XX-lea…

Cum n-am mai avut răbdare să citesc în continuare elogiile şi pasajele exegetice revelatoare din toate filosofiile&religiile&psihologiile etc etc umanităţii, voi sări direct la concluzie:

Iată un Profesor ce continuă a-şi relua studenţia, ca pe un superb şi roditor travaliu al cunoaşterii, din care ni se dăruie şi nouă! Căci majoritari sunt încă „studenţii” la umbra lungă a massificării, umbră zdrenţuită peste decenii, adică studenţi „la fără-frecvenţă”, ori la „seral”! Dl. Nemecsek este  o personalitate  emblematică, un model şi un modelator de care nu doar cei apropiaţi zonal au nevoie.

Aşadar, dl. Nemecsek este atât un Profesor emblematic, cât şi un Student autentic, la “zi”, aşa cum rar se mai întâlnesc astăzi, din pricina fenomenului “massificării”. Mai rămâne, desigur, o întrebare (profund filosofică!): cum poţi să fii “la zi” dacă eşti înmatrciulat în acelaşi timp la trei instituţii diferite, profiluri diferite şi localităţi diferite, pe deasupra?