Voi, acolo, la Filosofie…

Una din conversaţiile alea foaaarte inteligente…

X: Voi, acolo, la Filosofie, scrieţi pe la cursuri?

E: Bineînţeles că scriem, da’ de ce?

X: Pai ce să scrieţi, vreau să spun, la Filosofie…

E: Analitica existenţială a Dasein-ului, structuri formale, stare de aruncare…

X: Oh, I get it already!

PS: Nu mă întrebaţi ce m-a apucat să utilizez termeni heideggerieni.

“The View from Nowhere” în româneşte

Am aflat de curând că s-a tradus în româneşte cartea lui Thomas Nagel, The View from Nowhere (Perspectiva de nicăieri). E o veste bună să aflu că se mai traduc şi astfel de cărţi, poate pe viitor vor stârni interesul celor care se mai ocupă de filosofie. Eu am citit din varianta în engleză, pentru că mă interesa una din problemele abordate, posililitatea obiectivităţii în cunoaştere. Voi spune câteva cuvinte despre carte, pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu tema sau pe care i-ar putea interesa.

The View from Nowhere tratează despre posibilitatea unei perspective obiective, aşa cum ar trebui să apară aceasta în tratarea problemei raportului corp-minte, în cunoaştere, în etică sau în problema valorilor. Întrebarea la care vrea să răspundă cartea lui Thomas Nagel este cum putem depăşi perspectivele noastre subiective, pentru a ajunge la o viziune globală, obiectivă. Problema este că nu ne putem separa la modul absolut de propriile puncte de vedere, însă acest lucru, spune Nagel, nu ar trebui să determine nici o subestimare a conceptului de obiectivitate (în sensul că nu ne putem ridica deasupora propriei viziuni), nici o supraestimare (ca posibilitate de a ne detaşa în mod absolut de subiectivitate). Obiectivitatea se dovedeşte a fi, astfel, o problemă de grad. De la o perspectivă restrânsă, subiectivă, asupra lumii ajungem la puncte de vedere din ce în ce mai obiective, ajungând să vedem lumea ca întreg şi pe noi ca parte a ei. Faptul că nu putem atinge niciodată un grad absolut de obiectivitate nu trebuie să ne determine să renunţăm la aceasta, întrucât numai prin urmărirea unei înţelegeri obiective a realităţii ne putem lărgi cunoaşterea. Ideea lui Thomas Nagel este aceea că cele două perspective, subiectivă şi obiectivă trebuie să coexiste, fiecare din ele fiind importantă în anumite sensuri.

Atât problema discutată, cât şi abordarea lui Nagel, sunt foarte interesante pentru că (şi aici mai multe argumente pot fi găsite în carte) problema unei viziuni “de nicăieri” i-a preocupat pe filosofi în multe din domeniile de cercetare. Iar soluţia propusă este o cale de mijloc, prin care obiectivitatea este tratată ca pe un concept complex şi nu printr-o delimitare în mod absolut între ceea ce e obiectiv şi ceea ce e subiectiv.

Logica trebuie să-şi poarte singură de grijă…

Dacă tot suntem o ţară de proşti, nu avem nevoie de logică. Şi suntem o ţară de proşti. În concluzie, scoatem orele de logică de la şcoală.

Oare distinsa doamnă Ministru al Educaţiei şi Cercetării îmi poate spune dacă am raţionat corect?  Sau poate cei pe mâna cărora se află soarta învăţământului românesc şi au hotărât că programul liceenilor e prea încărcat şi tocmai o oră amărâtă de logică din clasa a 9-a îi desparte de idealul de tâmpire destindere, îndoctrinare educaţie şi obedienţă progres. În orice caz, după intrarea în vigoare a acestor de măsuri, elevilor de liceu le-ar fi aproape imposibil, nu numai să recunoască un raţionament drept corect sau nu, ci şi să ştie să formuleze o definiţie sau o clasificare corectă sau să se apere de erorile logice de pretutindeni. Consecinţele sunt cât se poate de comode pentru miniştrii noştri luminaţi: nu le mai identifică nimeni paralogismele din discursuri (că nu cred că sunt atât de… luminaţi încât să fie conştienţi de erorile de logică pe care le comit, mai ales dacă sunt aşa de rapizi în a sesiza inutilitatea logicii), au numai alegători cât se poate de limitaţi şi gata să accepte orice porcării le bagă pe gât etc. Iar şcoala nu va fi mult mai departe de ceea ce este în prezent: însuşire mecanică a unor informaţii (de religie, sport, geografie, istorie sau ce alte discipline vor alterna prin visele frumoase ale miniştrilor planurile de învăţământ) care n-au nici o legătură una cu alta şi n-au nici o aplicabilitate în realitate. Doar avem nevoie de oameni multilateral dezvoltaţi. Şi, desigur, din “multilateralitatea” asta, logica este exclusă.

Ce voiam să zic de fapt, că m-am pierdut cu observaţiile astea: cei care încă mai vor cred le pasă n-au ce face pot să semneze petiţia asta. Nu credeam că o să ajung să scriu despre petiţii online pe blog, dar e singurul lucru pe care îl pot face. Sigur, aici pot să vină unul şi altul să spună că exagerez şi că demersul meu e la fel de ticălos. Raţionamentul ar fi simplu: ce înseamnă eliminarea orelor de logică din liceu? Mai puţine ore pentru absolvenţii de filosofie şi eu fiind printre cei care… cred că aţi prins ideea. Ţin să fac precizarea că, din punctul meu de vedere, măsura asta nu înrăutăţeşte cu mult mai mult situaţia absolvenţilor de filosofie: după 5 ani de şcoală, absolventul rămâne să predea filosofie, 1-2 ore pe săptămână la clase de a 12-a la profil teoretic sau logică la clasa a 9-a profil uman. E mare diferenţă faţă de situaţia dinainte, când toate clasele de a 9-a aveau o oră de logică pe săptămână? Altfel spus, i-ar ajunge unui proaspăt absolvent de filosofie să aibă o catedră întreagă la un liceu oarecare? Că pe guvernanţii noştri nu-i interesează soarta celor care ajung să termine o facultate sau alta, e o chestie. Dar să ia o măsură care facilitează îndobitocirea constantă a elevilor e deja prea mult. Pe de altă parte, atunci când e vorba de măsuri abuzive şi iresponsabile, la români nu se poate vorbi niciodată de “prea mult”. Dar dincolo de iresponsabilitate şi incompetenţă, mă întreb dacă nu sunt şi ceva implicaţii ideologice.

Manual de biologie creaţionist? Check!

Via Calculemus! aflu de existanţa unui manual “revoluţionar” de biologie avizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. În ce constă revoluţia? În regăsirea “strălucirii şi măiestriei divine” în biologie (i.e. evoluţionismul este doar o teorie, las’ că ne arată pr. prof. dr. X care-i Adevărul). Ca şi cum scoaterea evoluţionismului din programă şi cei 12 ani de studiu al religiei n-ar fi suficienţi, mai e nevoie de elogii pentru Marele Creator şi în manualele de biologie. O descriere mai detaliată a manualului, precum şi citate revelatoare, găsiţi pe AUR.

Cu adevărat “revoluţionară” mi se pare atitudinea ministerului, care fie se scaldă în incompetenţă şi nu se uită/nu ştie ce avizează, fie se pune în slujba proslăvirii divinităţii, fie amândouă. Probabil că ştie toată lumea despre calitatea deplorabilă a majorităţii manualelor din Romania, însă, prin acest manual, ni se arată că nu poţi zice niciodată că nu se poate mai rău de atât. Când elevii citesc în manuale de biologie inepţii precum cea de mai jos, rămâne să ne întrebăm cât de departe este învăţământul românesc de “Evul Mediu întunecat”:

„Fereşte-te de viroze prin:
(…)
- trăirea conform valorilor morale divine: comportament, atitudini, motivaţii etc. Izvorâte din legile şi poruncile divine”.

Ce urmează? Să vedem şi manuale de fizică, istorie, geografie etc scrise de înaltele figuri bisericeşti că doar informaţiile de acolo sunt “disjuncte, rupte, în contrasens cu valorile religioase”.  Şi ministerul, că doar are lucruri mai importante de făcut, să le avizeze pe toate. Să mai întreb şi eu, aşa, retoric ce şanse de a fi aprobat un manual făcut ca lumea?

Mica publicitate?

Cred că acum înţeleg şi eu sensul conceptului de “mică publicitate”. E vorba de un sens mai… neobişnuit. Azi, venind de la şcoală mă întrebam ce-i cu hârtiuţele minuscule împrăştiate pe la  uşile vecinilor. Pliante nu erau şi erau oricum prea mici pentru a fi facturi sau ce alte servicii mai vin din uşă în uşă. Când am ajuns la mine la uşă am văzut că hârtiuţa căzuse, poate de la curentul de pe scară, poate nu fusese impinsă suficient între toc şi uşă, cine ştie. Nici nu ştiu de ce m-am aplecat s-o ridic (căzuse cu scrisul în jos) şi am văzut că scria “Cumpăr urgent apartament în acest bloc. Tel….”. I-am dat drumul jos (da, ştiu că ar fi fost mai indicat să o duc la gunoi, but hey, poate cine s-a obosit să le pună mai vine şi înapoi că nu cred că tentativa va fi încununată de succes). Acum stau şi mă întreb cine ar da curs unei oferte aşa de bizare. Laşi un bilet la uşa omului prin care mai-mai că-i zici să-ţi vândă ţie apartamentul în care stă. Şi îmi închipui şi ce afacere profitabilă cu cineva care nu-şi permite să dea un banal anunţ în ziar sau pe net şi se apucă să scrie bilete pentru tot blocul. Îmi aduce aminte de mass-urile alea cu “vând xzy”, sau “cumpăr xyz”, după caz. Şi mai zici că e şi urgent…