Lucruri inutile

Stau şi mă întreb de ce îmi este dat să asist periodic la acţiuni care mai de care mai banale şi lipsite de utilitate din partea facultăţii pe care o frecventez. Cred că e normal ca prestigioasa facultate să-şi răsplătească studenţii cei mai buni cu diplome şi varii “premii” pentru merite deosebite. Ceea ce îmi este greu să înţeleg (de fapt, cred că şi înţeleg, numai că nu văd rostul) este de ce, dacă tot te oboseşti să dai premii, să nu dai ceva care să-i ajute. În momentul în care am de ales dintre nişte cărţi şi e ca şi când aş da cu zarul, pentru că nici una nu are nici o treabă cu preocupările mele şi nu vor face decât să mai ocupe loc degeaba în bibliotecă nu pot să nu mă întreb dacă asta este, realmente, cea mai bună variantă. N-ar fi mai elegant să se ofere o sumă de bani din care să cumpăr ce cărţi vreau şi mă interesează? Sau poate că varianta asta e mai riscantă, pentru că s-ar putea să irosesc “premiul” pe lucruri mai puţin academice. Până la urmă, cred că cea mai bună explicaţe e că se dau ca să fie date, aşa cum multe alte lucruri se fac doar ca să fie făcute.

Help!

Ştie cineva ce e logica operatorie naturală? Sau măcar un link, ceva, să mă dumiresc şi eu. Nu foarte stufos, totuşi, că n-am timp decât până joi…

XP+Fallout=?

Cineva a ajuns la mine pe blog căutând “quiz compatibilitate”. Somehow, am impresia că numai date despre compatibilitatea pe Windows XP a unor jocuri precum Fallout sau Fallout 2 nu căuta… Totuşi mă întreb la ce ar putea servi un “quiz compatibilitate” (whatever that means).

UPDATE: Ok, dacă ajunge cineva aici căutând informaţii despre cum rulează Fallout pe XP, indicaţiile cele mai bune sunt pe NMA.

Despre gamer-ul autohton (1)

Făcând puţină curăţenie prin inbox, am dat peste un e-mail pe care l-am primit cu mult timp în urmă, pe vremea când eram *ahem* redactor de gaming (i.e. scriam şi eu din când în când trei ştiri, un preview şi-un review, dar povestea asta e pentru altă dată). Iată mail-ul cu pricina:

miar  trebui tom raider aniverseri daca al ai copilul mil tot cere  daca poti  samil dai sau daca al ai zimi eu ati dau alceva an schib ok pa.

Pentru a nu ştirbi strălucirea originară a textului, îmi permit doar o observaţie. Şi anume că autorul întruneşte două caracteristici sine qua non ale gamer-ului autohton:

(1) are câteva probleme minore cu gramaticaortografiapunctuaţia limbii române;

(2) are o problemă nesemnificativă cu drepturile de autor.

Încercare de puzzle

Pornind de la problemele insolubile despre care vorbeam cu puţin timp în urmă, mă gândeam la o chestie rezolvabilă. Dacă, aşa cum încercam să fac cu un entry în urmă, încerc să răspund la o întrebare într-un mod mai bizar. Adică:

A întreabă: “X?” (X fiind o întrebare oarecare)
Şi eu răspund “Nu pot să răspund serios la întrebarea X.”

Nu cumva înseamnă că mă contrazic? Ar fi două posibilităţi:
1. Dacă răspunsul meu este cât se poate de serios, atunci realmente nu pot răspunde serios. Însă tocmai am dat un răspuns serios.
2. Dacă răspunsul meu nu este serios, înseamnă că s-ar putea, totuşi, să găsesc un răspuns serios la întrebarea X şi contradicţia dispare.
Rămân cu următoarea dilemă: Ori accept 2, ori găsesc o soluţie pentru 1. Dacă accept 2, înseamnă că răspunsul “Nu pot răspunde serios la întrebarea X.” nu poate fi niciodată un răspuns serios. Dacă găsesc o cale de a soluţiona 1… well, soluţii, ceva? Sau, mai bine spus, what’s the catch?

Random thought ’bout Cola, coffee and some other evil stuff

Nu mai am nici un pic de Coca Cola prin casă. Şi, bineînţeles, mi-e lene să mă duc până jos să cumpăr. La asta se adaugă şi o promisiune solemnă pe care o făcuresm (către mine însămi) că după sesiune nu mai beau Cola. Oh well, au trecut aproape două săptămâni, de acum, de când am terminat sesiunea şi n-am dat nici un semn că mi-aş ţine promisiunea. Momentan mai beau câte o cană de apă minerală, în speranţa (evident, înşelătoare) că ar avea vreun efect asemănător. Problema e că… I feel so damn sleepy… Mă gândesc că totuşi cafea mai este… şi nu mi-e chiar atât de lene încât să nu mă pot mişca până în bucătărie să-mi fac o cafea, numai că nu fac nici o afacere dacă mă las de Cola şi mă apuc de cafea. Eventual să beau de amândouă.  Mai bine mă apuc de treabă, cred că o să am un randament… beton.

Asta da problemă filosofică

Rather funny (or not): Am văzut că cineva a ajuns pe blog câutând “job facultatea de filosofie”. În cazul în care situaţia ipotetică de aici nu e suficient de explicită, mai fac o precizare. Din câte văd eu, cei doi termeni (“job” şi “facultatea de filosofie”) sunt contrari. Adică nu poţi să termini filosofie şi să speri să găseşti cine ştie ce ”job”. În schimb, poţi să n-ai un job şi să nu fi avut de-a face cu filosofia (să fi terminat altceva, sau să nu fi terminat nimic).

PS (disclaimer): I think I’m being mean once again. Dacă totuşi omul care a dat search chiar căuta nişte informaţii serioase? Din păcate, la ora actuală, nu pot să dau nici un răspuns serios la întrebarea despre job-uri pentru cei care termină, ca şi mine, filosofie.

D&D Alignment Test

Am găsit aici un quiz pentru alignment la D&D. Deloc surprinzător, am ieşit lawful neutral:

Your Character’s Alignment

Based on your answers to the quiz, your character’s most likely alignment is Lawful Neutral.

Lawful Neutral

A lawful neutral character acts as law, tradition, or a personal code directs her. Order and organization are paramount to her. She may believe in personal order and live by a code or standard, or she may believe in order for all and favor a strong, organized government. The common phrase for lawful neutral is “true lawful.” Lawful neutral is the best alignment you can be because it means you are reliable and honorable without being a zealot.–excerpted from the Player’s Handbook, Chapter 6

La unele intrebari am dat nişte răspunsuri care cred că erau destinate sa fie evil. De exemplu, la întrebarea cu cerşetorii am zis că-i ignor, la cea cu ce faci dacă eşti vinovat de vreo infracţiune, am zis “prove” my innocence (daca nu mă înşel, asta ar trebui să fie chiar chaotic evil )), la întrebările despre ce ar trebui să fac dacă în ţara în care trăiesc ar fi vreo invazie sau vreo epidemie am zis la amândouă că fug, la altă întrebare am spus că nu mi-aş susţine comunitatea pentru că ar fi “a waste of time and money” etc. Totuşi am dat şi răspunsuri care ar trebui să fie good, cum ar fi că i-aş împrumuta pe prietenii mei în termeni destul de flexibili, că un nobil n-ar nici un drept să-şi trateze servitorii în ultimul hal, că probabil membrii comunităţii m-ar ajuta dacă aş avea nevoie pentru că ar şti că şi eu i-aş ajuta (după cum se vede mai sus :D ). Bine, asta nu înseamnă că mă contrazic, ci doar că nu m-aş sacrifica pentru vreo comunitate în general, însă, în funcţie de particularităţi, i-aş ajuta pe membri. Mai sunt şi alte întrebări cu variante destul de funny, dar nu mai dau “spoilere”.

Cum am ajuns să-mi fac cont pe gmail…

De vreo două zile mă chinui să ataşez nişte fişiere de pe yahoo şi nu reuşesc. Când dau “attach” stau câteva secunde până se încarcă, apoi apare aceeaşi fereastră de la compose. Tot mă întreb de la ce o fi chestia asta. Oare pentru că am pus noua interfaţă şi pe urmă am dat înapoi pe mail classic?

UPDATE: Am văzut că cineva a ajuns la entry-ul ăsta căutând “dau attach dar nu mai termină”. Ei bine, acelaşi lucru mi se întâmplă şi mie dacă folosesc interfaţa nouă. Cu cea veche se întâmplă ce spuneam mai sus. Şi totuşi problema asta nu apare pentru toţi cei care utilizează yahoo. Aşa că tot mă întreb care o fi faza.

UPDATE2: Se pare ca mail-ul meu a luat-o razna de tot. În afara faptului că în loc de fereastra cu “message sent” îmi apare… tot chestia de la Compose, mai am o găselniţă acum. Am şters după amiază un email fără a-l deschide (deh, spam stuff) şi acum îmi arată tot timpul că aş avea un email nou în inbox. Goddamned yahoo. X-(

Google, cărţi şi superlative…

Cineva a ajuns la mine pe blog căutând “cea mai interesantă şi importantă carte”. Căutând pe google, adică, pentru că n-ar avea nici un motiv să creadă că eu aş deţine cartea respectivă. Înşiruirea de cuvinte mi se pare destul de ciudată. Şi mai ciudat, însă, mi se pare că a condus la blogul meu. Răspunsul meu la o astfel de căutare ar fi dezamăgitor: cea mai interesantă şi importantă carte nu există! Şi asta vorbind chiar şi în termeni cât se poate de relativi de gen “cea mai importantă carte pentru mine”. Bineînţeles, s-ar gândi unii, pentru mine ar trebui să fie o carte de filosofie şi poate că n-ar greşi prea mult dacă ar lua în considerare preferinţele. Ar greşi, în schimb, la partea cu “cea mai…”. Nu cred în concepte precum “cea mai importantă carte”, “cel mai important autor” etc şi nu cred în cuvintele mari în general. Dacă le folosesc pe undeva, e vorba doar de ironie. Probabil din acelaşi motiv a ajuns astăzi altcineva la mine pe blog căutând “marii filosofi”… Aceasta din urmă fiind una din expresiile mele preferate…