Scriind astăzi ceva despre Fallout 3 am ajuns să mă gândesc la ceea ce s-a considerat suficient de “political correct” încât să rămână în joc şi la ce s-a renunţat din start. Dincolo de detalii despre care ştiu doar cei care au jucat Fallout 1 şi 2, mă gândeam la componenta violentă a jocului, care va fi suficient de consistentă, mai ales datorită graficii de ultimă oră. Şi n-am putut să nu mă întreb de ce violenţa a rămas şi au dispărut alte elemente. Singurul răspuns adecvat ar fi acela că violenţa este deja arhicunoscută în jocuri pentru a mai preocupa pe cineva. Sunt atacate însă elemente mai puţin comune şi nu vreau să le inventariez, pentru că nu vreau să fac aici vreun preview la Fallout 3 
. Toată problema aceasta a violenţei mi-a adus aminte de o constatare a unor institiţii care se ocupau cu interzicerea jocurilor violente de acum vreun an şi anume că nu pot stabili o legătură între violenţa virtuală şi cea reală.
Mai rar întâlneşti în lumea gaming-ului astfel de ştiri, însă când am citit-o n-am putut să nu zâmbesc şi să-mi exprim acordul. Dacă pun problema în acest fel, oricât s-ar chinui, n-au cum să stabilească o legătură. Pentru că, oricât ar demonstra că jocurile te fac mai agresiv şi îţi trezesc nu ştiu ce porniri morbide, nu pot spune că nu ştiu care act de violenţă a fost strict produsul unui joc. Şi tot scandalul în jurul jocurilor nu face decât să îndrepte atenţia publicului acolo unde nu trebuie. Să nu uităm că multe din “capodoperele” violenţei au fost, per total, nişte jocuri proaste. Şi acesta e un aspect pe care marii “analişti” îl uită: producătorii lansează pe banii şi pe riscul lor un joc prost. De ce să-i oprim noi să-şi taie creanga de sub picioare? Pentru că publicul mai tânăr nu poate discerne, se va spune. Şi observaţia e justă, însă ce pretenţii poţi să ai de la publicul tânăr dacă cei care urlă pe la ştiri, programe TV sau pe internet nu ştiu ei înşişi să facă distincţia între un joc bun şi unul prost? Insă despre prostia lipsa de informare a acestora spune mai multe cazul cu Mass Effect. Pentru cei care nu ştiu, poate voi reveni mai târziu detalii.
septembrie 22, 2008 la 10:44 pm |
Despre violenta in jocuri si influenta lor s-au scris o multime de pagini si se vor mai scrie.
Din punctul meu de vedere cei care ajung sa fie influentati de o asemenea violenta sunt cazuri izolate si au anumite probleme. Nu are rost sa zic mai multe in aceasta directie.
Dupa parerea mea, simularea violentei in anumite jocuri este esentiala. Chiar in cazul Fallout. Cand vine vorba despre “realismul” jocului trebuie sa avem in vedere acea lume post-apocaliptica si lupta pentru supravietuire din ea. Daca jocul ar fi fost facut doar ca un simplu adventure si point-and-click, ca si Monkey Island de exemplu, atunci s-ar fi pierdut multe din intentia initiala. E bine ce a iesit si e binevenita oricand cate o initiativa de acest gen.
Cat despre jocuri proaste si violente: nu stiu cat de mult au reusit desteptii de nemti sa rezolve prin introducerea “sangelui” verde la Quake sau mai stiu eu ce alt joc, dar tin minte ca a existat un joc, shooter, Serious Sam, care a avut un succes enorm. Dar, culmea, a fost “cenzurat”. Cum? Sangele verde de care aminteam mai inainte, diferiti monstrii cu caracteristici mai mult sau mai putin umane fara sa se asemene prea mult etc. Cu toata aceasta cenzura jocul a avut succes, cum spuneam, pentru ca miza doar pe latura violenta lucrurilor, ceea ce pe multi i-a indepartat spre altele, dar pe si mai multi i-a atras.
Problema mie mi se pare urmatoarea: un joc este bun prin faptul ca face parte dintr-un gen “pur” (ex. shooter, adventure etc) sau “hibrid” (action+rpg de exemplu) sau nu conteaza? este el bun daca abordeaza teme diverse sau daca insista pe un singur lucru si atat? Ma rog, intrebari ar mai fi cu duiumul…dar pentru moment ma opresc aici…
septembrie 23, 2008 la 10:33 am |
Despre Fallout e mult de spus. Într-adevăr, violenţa este un element care contează, însă mai sunt şi altele, de care mi se pare că noul producător a uitat. Sunt bune şi violenţa şi limbajul colorat, dar numai acolo unde îşi au locul, când se exagerează rămâne acea impresie de repetitivitate şi gratuitate. Cel puţin mie exact aşa mi se pare în trailerele la Fallout 3 pe care le-am văzut până acum. Sper ca totuşi să iasă un joc, dacă nu bun, măcar acceptabil.
Din punctul meu de vedere, un joc este bun dacă este realizat bine pe toate planurile, adică are un story cât de cât (dacă e shooter sau action) sau “above average”(dacă e adventure sau RPG), o atmosferă atractivă, realizare grafică plăcută şi gameplay aşa cum trebuie. La toate acestea se adaugă şi realizarea tehnică. Oricât ar spune unii că nu contează, e greu să te bucuri de un joc, oricât de bun ar fi, dacă are 7000 de bug-uri sau te urci pe pereţi aşteptând la loading screens. Eu cred că pot fi jocuri bune şi genuri “pure” şi “hibride”, cu condiţia să aibă aspectele despre care vorbeam mai devreme bine realizate. Aici mai intervine, desigur, şi o problemă de marketing, oricum ar fi, un action RPG se vinde mai bine decât un RPG “old school” bazat pe regulile D&D. E în fond diferenţa dintre jucătorii care vor să mai încerce şi altceva şi cei “hardcore” şi dintre cei care vor doar să se distreze şi cei care au chef să mai citească vreo câteva dialoguri de calitate şi să găsească o serie de personaje memorabile. Însă şi jucătorii “hardcore” pot aprecia un joc “hibrid” bun, un exemplu onorabil este Mass Effect, şi la polul celălalt am putea menţiona Dungeon Lords (a cărui apariţie în peisajul gaming-ului mi se pare inexplicabilă). Până la urmă, un joc bun este şi un joc care te convinmge să mergi mai departe (ca să vezi ce se întâmplă în continuare, ca să realizezi ştiu eu ce “achievement” sau pentru că ţi se pare pur şi simplu “fun”).
septembrie 23, 2008 la 11:02 am |
Avand in vedere ca e vorba de Bethesda nu cred ca are sens sa fim pesimisti de la inceput. Chiar ar trebui sa fim optimisti, din moment ce ei sunt cei care au pus in picioare seria Elder Scrolls. Personal am jucat doar Morrowind & add-ons, iar de Oblivion inca nu am un sistem destul de bun, dar am ramas foarte impresionat de ceea ce mi-a oferit acel univers. Trebuie sa tinem cont tocmai de faptul ca ei sunt in faza de advertising: si cum poti sa atragi multi oameni in aceasta directie decat prin a arata ceea ce da bine la public, pentru ca mai apoi unii sa ramana prinsi in plasa jocului, iar altii, care isi vor da seama ca nu e doar un simplu joc de actiune sa se indrepte spre alte meleaguri. Dar totusi cred ca Fallout 3 va aduce inca cativa faini in lumea rpg-urilor si poate chiar ii va face sa joace primele doua. Asa ca ar trebui sa fim optimisti, cum spuneam mai devreme.
septembrie 23, 2008 la 11:12 am |
După ce am jucat Oblivion şi-am văzut trailerele cu gameplay-ul nu pot să mai fiu optimistă. Da, Morrowind este un nume de referinţă printre RPG-uri, însă Oblivion a făcut seria de râs. Iar Fallout 3 seamănă periculos de mult cu Oblivion: interfaţa, mişcările, animaţiile, feţele personajelor. Iar lupta e aspectul cel mai dezamăgitor. De la turn-based au ajuns la action pur şi simplu. Eu nu-mi pot închipui un Fallout action, preferam lupta aceea turn based, cu personaje care merg în zig-zag, cu burst, cu action points… Şi oricum, până la lansare mai e o lună şi ceva…deci n-am fi pesimişti de la început.