Ce nu e filosofic?

august 24, 2008

Am început să scriu acest entry cu intenţia de a clarifica un lucru. Ceea ce se înţelege de multe ori ca fiind filosofic dar aparţine altor categorii. De unde acest imbold? În principal, din cauza clasificarii ca “filosofice” a unor texte care au multe în comun cu alte domenii, dar nu cu filosofia. Înainte de a trece la fapte, trebuie să mai fac o menţiune: s-ar putea ca abordarea mea să nu convină multora care au de-a face cu filosofia, având în sprijinul lor destule “argumente” oficiale. N-o să spun “cu atât mai rău pentru ei”, ci îi voi invita să-şi expună contraargumentele.

Să vedem, ce NU este filosofic:

1. Nu tot ceea ce este profund sau trezeşte sentimente existenţiale, trăiri înălţătoare sau de altă natură este filosofic. Aşadar, nu poţi vorbi filosofic şi cu sens pe marginea unor evenimente banale (am vrut să dau şi un exemplu, dar mai bine vă las pe voi să găsiţi altele). Cel mult, îţi poţi exprima nişte sentimente, poţi căuta o consolare, însă nu poţi face filosofie.

2. Filosofia merge mână în mână cu logica. De aceea e bine ca atunci când ai pretenţia de a scrie filosofic să nu te contrazici. Însă asta e varianta slabă a ceea ce vreau să spun. Varianta “tare” e aceea că filosofia nu înseamnă un şir de nonsensuri (şi aici las cititorii să identifice astfel de şiruri). Bineînţeles, nu te opreşte nimeni să spui lucruri “profunde”, dar lispite de sens, însă asta nu te face în nici un caz filosof.

3. A scrie ceva filosofic nu înseamnă a bate câmpii. Nu trebuie doar ca ceea ce spui să fie noncontradictoriu, trebuie să aibă un subiect şi să spună ceva despre subiectul respectiv. De acest lucru pară să uite cei care consideră că filosofie înseamnă a vorbi mult şi a nu spune nimic.

4. Exprimarea pretenţioasă, bombastică, încărcată cu neologisme nu face un text filosofic. Acesta poate foarte bine să se încadreze în categoriile 2 şi 3 de mai sus sau, dacă spune ceva, să fie foarte greu inteligibil.

5. În sfârşit, si aş vrea să accentuez cât mai mult acest punct, filosofic nu înseamnă neclar, ambiguu sau obscur. E şi mai uşor să lucrezi cu texte clare şi argumente bine alcătuite pentru că acestea te scutesc de mult efort inutil. De aceea mie mi se pare de neînţeles viziunea asupra filosofiei ca disciplină obscură şi greu de înţeles. Această viziune este însă alimentată de dezinteresul multor “filosofii” faţă de claritate.